TIMIŞOARA. Opt prelevări de organe au avut loc la Spitalul Clinic Judeţean din Timişoara în acest an, peste 20 de vieţi au fost astfel salvate. Însă activitatea medicilor care se luptă cu viaţa şi cu moartea, cu durerea familiilor care pierd pe cineva drag şi apoi cu sistemul pentru a găsi un bolnav compatibil cu cel care tocmai pleacă pe cealaltă lume, apoi cu timpul pentru ca avionul să ajungă cât mai repede cu organele intacte în cutie este răsplătită din ce în ce mai puţin. Aceştor medici li s-a dat în acest an doar o treime din suma alocată anul trecut.

Putem intra oricând în criză. Aici, la Timişoara, deocamdată ne descurcăm, e greu însă. Nu ştiu ce va fi din luna august. Noi trebuie oricum să ne facem treaba, să salvăm vieţi, dar ce se va întâmpla când nu vor mai fi bani pentru plata avionului care transportă organele?, se întreabă Dan Ilincariu, coordonatorul Programului de Transplant din partea de vest a ţării de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă.

Despre moartea clinică

Moartea clinică este reversibilă, nu se recoltează organe de la pacienţi în moarte clinică, iar moartea cerebrală reprezintă oprirea completă şi ireversibilă a funcţiei sistemului nervos central (a creierului). Sunt două cauze majore de moarte cerebrală: traumă severă cu distrugerea creierului iar cea de-a doua cauză este accidentul hemoragic (ruptura unui vas mare în care tot creierul este inundat de sânge şi este distrus).

În momentul de faţă 80% din transplanturile renale se fac cu organe recoltate de la donatori în viaţă şi doar 20% de la cei în moarte cerebrală, faţă de Europa, unde majoritatea transplanturilor se fac de la donatori aflaţi în moarte cerebrală.

Sunt foarte multe persoane care au nevoie de un transplant de organe. În cazul rinichiului, sunt peste 6.000 de bolnavi aflaţi pe dializă, în comparaţie cu 200 de operaţii anual. În cazul ficatu