- Editorial - nr. 85 / 2 Mai, 2013 In acele zile tulburi ale lui 1989, de dupa revolutie, ne-a convocat intr-o sedinta la redactie, dupa modelul celor de la partidul comunist, doi dintre protagonistii noilor structuri ale puterii. Este vorba de Kiraly Karoly (pe atunci presedinte al FSN Mures si vicepresedinte al CPUN pe tara, ceea ce insemna omul nr. 2 in stat, dupa Ion Iliescu, insarcinat de catre acesta cu "gestionarea” treburilor din Ardeal) si nelipsita Smaranda Enache. Scopul domniilor lor a fost de a pune capat "deviationismului” ce se intrezarea in scrisul nostru, primul cerandu-ne sa renuntam la utilizarea "mitului dacic”, atragandu-ne atentia ca nu se mai cade sa vorbim de daci ca stramosi de-ai nostri, iar pe doamna Smaranda Enache a deranjat-o sintagma "glia stramoseasca” folosita de careva dintre noi intr-unul din articolele publicate la acea vreme. Citind recent sinteza "Istoriei Natiunii Maghiare”, constatam ca parerea celor doi protagonisti coincide perfect cu spusele istoricilor maghiari care se jura cu mana pe inima ca la "venirea in patrie”, pe la 896, stramosii lor n-au vazut picior de dac sau derivati din acestia, doar slavi si avari pe care i-au si supus. Si pentru a nu se face intru totul de rusine fata de confratii lor din alte tari, cu asemenea gogomanii, istoricii unguri accepta ca, pe vremea Imperiului Roman, Panonia era locuita de popoare celtice, iar in stanga Dunarii, inclusiv in Transilvania, domina puternicul imperiu dac, devenit sub domnia regelui Decebal rival de temut al Romei. Numai ca, continua ei, pe la 275, cu retragerea aureliana, odata cu legiunile romane parasesc teritoriul "si pasnicii cetateni romani, impreuna cu dacii romanizati, disparand astfel orice civilizatie romana de pe acest teritoriu, din care vor ramane doar cateva monumente (statui, inscriptii epigrafice, monumente funerare). In consecinta, Dacia devenind "bule