Romania si Ucraina par a fi singurele state europene care, in epoca moderna, si-au condamnat fosti prim-ministri la detentie cu executare.

Cazurile nu sunt identice, nici macar nu au asemanare, dar permit totusi sa observam trei elemente comune ambelor situatii.

Asemanari si deosebiri

Primul se refera la faptul ca nici Timosenko si nici Nastase n-au fost acuzati in respectiva cauza de vreun matrapazlac, un furtisag sau alt mis-mas care sa le aduca foloase personale.

La Nastase era vorba de utilizarea unui venit al statului in folosul partidului, la Timosenko de contractarea gazelor cu preturi dezavantajoase, fara sa tina seama de protestele Opozitiei. Din fiecare se degaja un iz politic.

Al doilea element comun priveste contestatiile celor condamnati, axate in principal pe probleme de procedura. Timosenko a contestat detentia preventiva, desfasurarea procesului si conditiile in care este tratata in inchisoare. Nastase contesta modul cum s-a desfasurat procesul, cu martori multi si probe deloc - dupa opinia sa.

Mai e de remarcat un element comun, care tine insa mai mult de imagine decat de substanta: Timosenko a refuzat categoric sa ceara gratierea, respectiv clementa presedintelui Ianukovici, dupa cum nici Nastase n-a cerut gratierea, respectiv iertarea presedintelui Basescu. Amandoi cu coada sus.

Exista si o deosebire izbitoare intre cei doi condamnati, privind comportamentul in detentie. In timp ce Timosenko a sfidat si sfideaza inca instantele, magistratii si temnicerii, Nastase s-a facut pretuit de toti ca detinut model, nelipsind mult sa i se acorde chiar si titlul de puscarias magna cum laude.

N-a fost o surpriza

Pentru opinia publica, n-a fost o surpriza recenta hotarare luata in unanimitate de Curtea Suprema a Drepturilor Omului - CEDO - in favoarea doamn