Întrebare: Cum se manifestă acest lucru în cotidian?
Răspuns: Apare în procesul comunicării. Printr-o persuasiune penibilă ni se insuflă sintagma limbajul considerat “corect politic” ( este vorba de noul limbaj orwelian,) care spune zilnic populaţiei ce este “corect” şi ce este “ incorect”.
Î.: Se vorbeşte mult de curente economice şi se încearcă să li se dea diferite interpretări filosofice.
R.: Merită de amintit afirmaţia” intelectualizată” a filosofului francez Jean-Paul Sartre: „intelectualitatea este de stânga şi pro cubaneză” Din aceste câteva cuvinte reiese că Sartre nu ştie ce să întreprindă cu homo sapiens, cu “omul înţelept”. Consideră că este un dat că o persoană, sau un lucru, se orientează vremelnic spre “stânga”, spre o atitudine „pro cubaneză”.
Î.: Sunt şi alte exemple în istorie?
R.: Este de notorietate pactul Molotov-Ribbentrop, mai corect pactul Stalin-Hitler (23 august 1939). În Franţa, cei care se împotriveau hitleriştilor erau consideraţi de stânga, iar în timpul funcţionării pactului erau consideraţi pronazişti, etichetarea lor era făcută după cum sufla vântul. Aşa este şi cu etichetarea “pro cubaneză” când analizele faptelor ni se prezintă după aceeaşi logică. De aceeaşi logică beneficiază şi multe filosofii economice.
Î.: Cum poate fi interpretat acest parcurs logic?
R.: „După logica lui Sartre, este considerat intelectual, deci persoană cu intelect, cel care, mintea sa limpede, oricând, chiar anticipat, şi-o subordonează tendinţelor puterilor politice tulburi sau chiar rău intenţionate. Se poate afirma că după Sartre, intelectualul nu ştie sau nu doreşte să ştie să facă deosebire dintre bine şi rău. Este un “tâmpit public” în tot înţelesul cuvântului. Boala şi-o însuşeşte benevol şi o poartă cu “ mândrie “. În concluzie, ca şi comportament economic, această persoană nu ştie
