Titlul de mai sus este în mod voit nefericit din punct de vedere gramatical, și asta pentru că am simțit nevoia să mă cobor la un nivel pe care comentatorii din scaun de birou din fața computerelor o să-l înțeleagă mai ușor. După decizia CCR de a reintroduce calomnia și insulta în Codul Penal, mi-am pierdut minute bune din viață citind niște comentarii de care ar fi râs și homo erectus. Iată câteva exemple: „Presa ar trebui să scrie numai lucruri adevărate, dacă calomniază și insultă trebuie să plătească”, „Dacă mă înjuri și mă calomniezi și legea te pedepsește înseamnă că limităm libertatea presei și de exprimare? Ce urmează, ca jurnaliștii să-mi dea în cap dacă-i lăsăm nepedepsiți?”. Exemple d-astea sunt pe toți interneții, așa că n-are rost să poluez pagina asta cu inepții. Înainte de toate, eu n-am auzit, sincer, de jurnaliști să dea în cap oamenilor. Nici chiar Mircea Badea. Mă rog, Mircea Badea nu e jurnalist, dar asta e altă discuție. Datul în cap are altă încadrare din start. Apoi, calomnia și insulta se plătesc și acum, numai că pe partea civilă direct. Dacă eu îți spun ție că ai față de lesbian, mă dai în judecată. Dacă poți să dovedești că nu ai față de lesbian, ți-am lezat imaginea și ai martori și specialiști care să ateste că, într-adevăr, nu ai față de lesbian, îmi ceri despăgubiri. Trecerea la Codul Penal înseamnă că insulta devine infracțiune. Iar dacă nu ai suferit cumva vreo lobotomie, voită sau nu, ar trebui să înțelegi că nu pot să fiu numit infractor pentru că ți-am spus că ai față de lesbian. Iar dacă sunt infractor, pot să fiu pedepsit penal: amendă penală, cazier, pușcărie.
Ce-mi place ipocrizia asta! Când un posesor de SUV cu mai mulți cai-putere decât are IQ omoară oameni nevinovați într-un Logan pentru că nu și-au permis un tanc, toți comentatorii ăștia cu fețe de lesbieni sar în sus și se agită și fac petiții pentru că nu-i OK s
