La aproximativ 40 de kilometri de Craiova, pe un drum care te conduce parcă spre alte tărâmuri, se află satul Salcia. În săptămâna patimilor, în zi de Joi Mare, fiecare sătean ce și-a pierdut un membru de familie aprinde focuri pentru a încălzi sufletele morților. Înainte de răsăritul soarelui, totul se transformă într-un tărâm al bocetului, lacrimilor și durerii. Fumul se ridică încet peste sat, iar focurile se mută la fiecare mormânt din cimitirul așezat la loc de cinste - în culmea satului. E patru dimineața, zi cu deosebită încărcătură pentru credincioși: "Joi Maru", ultima zi în care se mai pot pomeni morţii înainte de Învierea lui Hristos. Sărbătoare arhaică, în care oamenii obișnuiesc să-și deschidă porțile pentru a primi în casele lor pe cei plecați în lumea celor drepți. Întregul sat Salcia, din comuna Argetoaia, se află în întuneric. Liniștea plutește, însă în aer se simte parcă o apăsare ce prevește un ritual aparte. Cocoșii au început deja să cânte. Se aprind primele lumini în sat. Domnica Beznă are 71 de ani. A pomenit această tradiție din strămoși și o respectă cu sfințenie. "E o zi mare mamă... Pe bătătură, în fața casei, aprindem focuri din coceni. Facem cruce fiecărui snop în parte, rostim numele celor pe care i-am pierdut: părinți, frați, copii, rude, iar apoi îi dăm foc. Să se încălzească sufletele morților și să se întoarcă pe bătătură să-și aline durerea și dorul alături de noi. Apoi, luăm un braț de boji și pornim spre cimitir pentru a aprinde un alt foc în fața crucii. Tămâiem, aprindem lumânări și ne bocim părinții și copiii. Îmi plâng părinții, socrii, copilul. Nici un mormânt nu trebuie să rămână fără foc", a povestit femeia. Bocetele de durere trezesc întreg satul Drumul spre cimitir este unul anevoios, aproape doi kilometri de străbătut. Biserica rămâne undeva în vale, înconjurată de case, iar cimitirul se întinde deasupra întregului sat,