Alimentele modificate genetic rezultate ale ingineriei genetice, care au calitati nutritive asemanatoare sau chiar superioare celor obtinute natural. Modificarea se face prin transferul de gene (ADN) de la un organism la altul sau chiar de la o specie la alta, in scopul obtinerii anumitor caracteristici pe care plantele crescute in mod obisnuit nu le au.
Astfel au fost obtinute: plante rezistente la seceta si daunatori, cereale cu un continut mai mare de proteine sau fara gluten, orez cu un continut ridicat de vitamina A, seminte de rapita cu acizi grasi care pot fi utilizati in regimuri dietetice, plante fara proteine alergene (kiwi fara proteina alergena), bacterii acidolactice rezistente la bacteriofagi, tomate cu coacere in timpul transportului, cantitate crescuta de lecitina (prezenta, in mod obisnuit, in galbenusul de ou si soia) din soia si care este utilizata ca emulgator pentru margarina, ciocolata si alte produse alimentare, chimozina modificata genetic (in mod obisnuit, chimozina este o enzima extrasa din stomacul viteilor), care este utilizata in productia de branzeturi, vitamine si arome alimentare.
Efecte negative ale alimentelor modificate genetic
Efectele alergice – genele nou inserate pot produce proteine care la unele persoane determina alergii. Cele mai frecvente alergii sunt cele fata de lapte, oua, peste, cereale si soia.
Rezistenta la antibiotice – unele alimente modificate genetic pot creste rezistenta fata de antibiotice, astfel tomatele modificate genetic consumate proaspete au gene marker (o gena rezistenta la antibiotice) ce sunt foarte rezistenta la neomicina sau kanamicina. Acelasi lucru se intampla si in cazul semintelor de bumbac.
Modificari la nivelul metabolismului – prin inserarea de gene noi se pot produce alterari la nivelul totalitatii genelor continute d
