Nemţii ne arată calea (şi) în fotbal. Drumul drept.
Există un răspuns stas care dă, de regulă, vina pe ceva care se numeşte, în lipsa unor explicaţii mai serioase, sistemul german. De ce sîntem iar dominaţi de nemţi? Sistemul german! Cu alte puţine cuvinte, nemţii ar avea ceva anume injectat în sîngele lor de robot şi, de aici, revenirea periodică în fruntea fotbalului, a economiei şi a istoriei (bineînţeles, în ordine inversă). Problema acestui fel de explicaţie e că nu explică nimic, dar reuşeşte să ascundă în spatele resentimentului un secret cît Bundestagul.
Oamenii mai vechi, adică mulţi dintre cei ce şi-au găsit ocupaţie fie în Germania, fie sub nemţi, au explicat mai bine cum stau lucrurile: nemţii muncesc. Dar şi această formulă trebuie un pic despachetată. Munca germană nu e de capul ei. E mai degrabă capacitatea de a lua în serios fiecare detaliu şi voinţa de a refuza soluţiile rapide sau uşoare. Cazul Bundesliga spune că după 2000, anul cel mai prost al fotbalului german, sistemul a răspuns investind în producţia internă. Centrele de pregătire de pe lîngă cluburi au fost relansate. Soluţia importurilor a fost respinsă. La fel cum a fost respinsă iluzia îndatorării. Cluburile germane fac profit. Legătura cu volk-ul din tribune a fost cimentată frenetic. Preţul biletelor şi abonamentelor de sezon e o invitaţie, nu un instrument de spoliere (120 euro faţă de 1000 de lire per sezon englez). Consecinţele n-au fost imediate, dar cînd au apărut, au apărut turnate solid. Medie de 40.000 de spectatori în campionat şi 13 jucători germani pentru Bayern şi Borussia în semifinalele Ligii (exact cît au strîns ultimele 4 cluburi engleze prezente în Ligă).
Sistemul german e, de fapt, un sistem critic. Un sistem care depistează probleme şi le rezolvă prin mijloace proprii. Abia apoi vine faimoasa şi mult ironizata lipsă de imaginaţie germană.
Bayer
