Cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii, Paştele, marchează faptele esenţiale ale răscumpărării şi mântuirii sufletului, readucând speranţa în sufletul fiecărui creştin. Totodată, Sărbătoarea Pascală reuneşte familii şi prieteni în jurul mesei cu ouă roşii, drob, pască şi cozonac. Tot cu această ocazie sunt reluate tradiţii şi obiceiuri, dar şi discuţii pe marginea simbolurilor creştine implicate şi a legendelor croite în jurul lor.
Învierea Domnului, miezul creştinătăţii
Paştele creştinilor este sărbătoarea Învierii Domnului, după al cărui model vor învia toţi creştinii.
Cel mai mare eveniment creştin nu este, însă, sărbătorit întotdeauna de toţi creştinii în acelaşi timp. În primele secole de după Christos, creştinii din părţile Siriei şi Asiei Mici prăznuiau Paştele Crucii (moartea lui Hristos) la data de 14 Nisan, apoi Paştele Învierii (Învierea), la 16 Nisan, se arată pe portalul crestinortodox.ro. Potrivit sursei, alţii serbau Paştele duminica, în cadrul săptămânii azimilor iudaice, chiar dacă, din cauza calendarului eronat al evreilor, ziua cădea înainte de echinocţiul de primăvară. Aceste diferenţe cu privire la data serbării Paştelui au creat controverse în unele Biserici, de aceea, la primul sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, s-a stabilit ca Paştele să fie serbat totdeauna duminica imediat următoare lunii pline de după echinocţiul de primăvară. Deosebiri în ceea ce priveşte data serbării Paştelui au rămas, însă, deoarece bisericile calculează data după calendare diferite.
În 1924 s-a hotărât, la Constantinopol, o adaptare a tuturor Bisericilor Ortodoxe la calendarul îndreptat, cel gregorian. Însă unele Biserici Ortodoxe nu au reuşit să aplice această hotărâre, astfel că Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă şi cea Sârbă păstrează încă un calendar neîndreptat. Pentru a menţine o unit
