S-au împlinit, pe 18 aprilie, 83 de ani

de când biserica din Costeștii de Argeș s-a făcut scrum, în timpul slujbei de Denii. Toți cei 118 copii ai așezării au pierit în flăcări. Părinții victimelor l-au rugat pe preot, în dimineața fatalei zi a Vinerei Mari, să țină slujba afară. Bisericuța de lemn era coșcovită de cele două veacuri care trecuseră peste ea, iar cei 24 de metri pătrați erau cu totul neîncăpători pentru populația Costeștilor, ca și ușa povârnită, de numai 60 cm înălțime.

Rugămintea preotului de a ține slujba

pe șantierul noii biserici s-a lovit de refuzul ferm al Patriarhiei, pe motiv că lucrarea nu este terminată și sfințită. S-a convenit ca părinții să stea afară și la Denii să participe doar copiii. Când focul s-a aprins de la o lumânare, părinții încercau disperați să intre pe chepengul minuscul, blocându-și odraslele înăuntru. Înmormântarea fiilor satului a fost făcută de un impresionant sobor de preoți și la funeralii au participat Regina Maria și principele Mihai.

Azi, când costeștenilor li se pune pata

pe cineva, îl blestemă cu cuvintele: “Să trăiești, ca popa din Costești”. Bietul popă a încercat să-și salveze copilul cel mic și a murit cu el în brațe, arși amândoi. Atitudinea Bisericii ortodoxe a descris un slalom șmecher față de cei arși în foc, de-a lungul timpului. Ca și față de cei ale căror trupuri au fost arse după trecerea la cele veșnice, cu sau fără limbă de moarte. Deși părintele Stăniloaie a tunat și fulgerat că “În arderea trupului se manifestă pur și simplu instinctul păcătos și absurd de a destrăma credința creștină”, pe vremea patriarhului Teoctist a existat infinit mai multă înțelegere față de crematorii și de cenușa umană.

Mari personalități au fost cremate

și li s-a făcut totuși și slujbă ortodoxă de petrecanie, în opoziție cu zilele de azi, când se invocă tot mai abitir hotărâ