Din momentul în care statul român a acordat subvenţii pentru cultivarea pământurilor agricole România a reintrat pe harta marilor puteri agricole ale Europei.

Iată că ce se credea a nu se mai realiza s-a înfăptuit deja: Agricultura a revenit la un loc de cinste în economie românească fiind una din ramurile rămase neafectate de criza mondială.

Acest lucru se datorează faptului că vorbim de o ramură care produce lucruri de strictă necesitate care sunt indispensabile oamenilor.

Globalizarea, intensificarea fluxului de informaţii şi uşurinţa cu care lucrurile se transportă dintr-o ţară în alta au făcut ca România să devină un concurent serios pe piaţa Europeană şi regională.

Am fost plecat acum câteva zile spre Piatra NEAMŢ şi am petrecut ceva timp în satele româneşti. Căldura din ultimile zile a permis ieşirea la realizarea lucrărilor agricole a Unei adevărate Armate de Utilaje, multe dintre ele dintre cele mai moderne. Nu mai este agricultură de care vorbesc unii romantic pe la Televizor.

Achiziţia acestor utilaje s-a făcut, aşa cum îmi declara un fermier, cu banii care veneau din subvenţie- e păcat că ele nu se produc în România pentru a adăuga valoare economiei naţionale, dar este bine şi aşa. Vrem, nu vrem, această dezvoltare se datorează politicilor europene impuse României şi iată că acestea s-au dovedit a fi corespunzătoare.

Nu am găsit bucată de pământ care să nu fi fost arată, discuită şi însămânţată. Agricultura de subzistenţă, de care vorbesc unii de fac reforme sau ştiri din birou, practic nu mai există sau s-a limitat la bucata de pământ din grădina omului, iar aceasta este ţinută pentru că ei nu pot sta degeaba, obişnuiţi să muncească de dimineaţă până seară de o viaţă.

Afacerea este una simplă totul este să ai bani să cumperi câteva utilaje iar în rest subvenţia îţi asigură prof