Dl. N.Florescu scrie, bine informat, în D.G.L.R., E/K, 2005, că Al.Gregorian – fostul redactor-şef al publicaţiei legionare „Sfarmă Piatră” – a participat „... la luptele de la Sevastopol”, despre care un sergent T.R.– R.Voita Leopold scria în „Vremea” din 2 august 1942: „... Aici a fost înfrântă trufia stalinistă.” De consemnat faptul că Al.Gregorian a fost chemat sub arme la 32 de ani, fără să beneficieze de păsuire, fiind repartizat într-o unitate combatantă pe frontul din Crimeea.

Altfel au decurs evenimentele în ce-l priveşte pe G.Ivaşcu. La vârsta de 30 de ani, în iunie 1941 este concentrat,11 însă nu este încadrat într-o unitate combatantă, pentru front, deoarece publicistul de la „Vremea” este considerat, probabil, util, primind ordin să continue colaborarea, cu foiletoane despre război, la revista lui Al.Donescu. Concentrat la „Vremea”, el publică un foileton în tonul patriotic dominant în publicaţiile româneşti. Salută „dreptatea românească”: unităţi militare româneşti „... au intrat în Cernăuţi”, iar ostaşii Armatei Române se luptă „... pe teritoriul Basarabiei.” Evită verdictele politice şi se opreşte asupra „obiectivelor” germane în războiul contra URSS: cucerirea Leningradului, a Moscovei şi Kievului. „Războiul fulger – scrie P.S.– este o realitate în Rusia, ca şi în Polonia şi Franţa”, dar „acum frontul” este de „cel puţin 5 ori mai mare.” Se întreabă, în final, dacă Anglia va „debarca pe continent.” Tot el răspunde în spirit cartezian: „Nimeni nu poate crede acum aşa ceva. Armata Roşie rămâne deci să lupte cu propriile-i forţe şi cu propriul material. Când Anglia şi eventual America ar putea interveni cu ceva, va fi desigur prea târziu.” Dilema istorică a impus o aşteptare animată de încredere!

Obsesia cronicarului de la „Vremea” devine frontul german pe direcţia Moscova. Se opreşte asupra semnificaţ iei politice şi militare a „Confer