Locuitorii din satele din Alba păstrează unele dintre cele mai pitoreşti obiceiuri de Paşti. Pe lângă binecunoscutul “udat” al fetelor, în Munţii Apuseni este perioada pentru “Toaca Paştilor” sau “Prăgşorul”, la Şugag se “stă la vase”, iar la Presaca Ampoiului se “fugăreşte mirele”.
Unul dintre cele mai vechi obiceiuri, atestat etnografic în jurul anului 1750, se păstrează în zona Munţilor Apuseni, în localitatea Bistra, cea mai mare comună, ca întindere, din Europa.
Obiceiul, denumit “Toaca Paştilor” sau “Prăgşorul”, începea din Joia Mare, când feciorii satului mergeau în pădure, căutau un lemn de paltin cu rezonanţă şi făceau o toacă, pe care mai apoi o atârnau în curtea bisericii din localitate.
Bătrânii din Bistra povestesc că acum obiceiul s-a modificat puţin, astfel încât toaca este adusă din turla bisericii şi atârnată de un par, urmând ca apoi să fie bătută şi păzită de 12 tineri necăsătoriţi, numiţi “crai”.
În Vinerea Mare, tinerii, după ce s-au spovedit şi s-au împărtăşit, instalează toaca în curtea bisericii şi încep organizarea pazei, amplasând şi nişte ţevi speciale “de puşcat”, un fel de artificii artizanale. “Craii” bat toaca şi puşcă din ţevi până luni dimineaţă, perioadă în care, dacă toaca este furată, trebuie să o răscumpere de la hoţi şi totodată să suporte organizarea balului din a doua zi de Paşti. De asemenea, în noaptea de Înviere, “Mormântul Domnului” este păzit simbolic de “crai”, garda schimbându-se de mai multe ori în timpul nopţii. Duminică seară, în ziua de Paşti, este ales în curtea bisericii “primul crai”, care, după tradiţie, este feciorul ce urmează să se căsătorească în acel an.
După trei nopţi în care au păzit toaca, luni, craii schimbă uniformele militare cu straie populare şi, însoţiţi de un taraf, cutreieră localitatea, din casă în casă, strigând “Hop, hop, hop, vivat”. Primesc bani şi ouă de la săt