Rubrica „Dragoste modernă“ este realizată cu ajutorul invitatelor „Weekend Adevărul“. În fiecare săptămână, vei găsi aici câte o reprezentantă a sexului frumos care a acceptat să aştearnă cu sinceritate, sub semnătură, o experienţă personală, autentică, de iubire contemporană.
La Revelionul din 2010 m-am cam gătit. Urma să fie o petrecere casnică, la F. acasă, cu prietena mea cea mai bună, care era şi sora lui. Prietena mea îşi găsise un băiat atipic pentru anturajul nostru, student la Teologie, şi o bănuiam că nu vrea să îi arate latura ei sălbatică, cu care ne obişnuise pe noi. De aici, un Revelion petrecut la masă, cu prea puţină muzică, cu multe convenţii.
Ştiam că F. şi cum mine suntem singurii fără pereche, dar mai ştiam şi că F. avea inima cam zdrobită. Asta nu m-a oprit să îmi pun un decolteu – nu ştiu ce-a fost în capul meu – să tai o rochie şi să îmi pun un toc. Ştiam că nu am de ales şi că nici el nu are de ales, pur şi simplu pentru că nu erau alte fete la petrecere. Iar eu ştiam că alesul meu va fi dintre prietenii mei buni, că de altceva nu aveam nici curaj, nici timp. Noi doi ne ştiam deja de aproape cinci ani, mi-era prieten şi, după o bere, confident. În seara aceea, însă, după un dans, mi l-am făcut gagic. După prima pupătură, mi-a zis: „Vezi să nu te îndrăgosteşti de mine“. Eu n-am zis nimic, dar am pufnit cu dispreţ, umilită pentru că lăsasem să treacă prea multă dorinţă prin sărutările acelea.
Imediat după Revelion, în ianuarie, prinsesem o boală urâtă, pentru care a trebuit să fac injecţii cu Moldamin. Primele injecţii le făcusem în Braşov, dar pe ultima am făcut-o în Bucureşti – unde şi locuiam –, chiar în ziua în care stabilisem o seară de filme cu F. Deşi se mutase şi el în Bucureşti, nu eram împreună, lucrurile nu se aşezaseră după Revelion.
După prima pupătură, mi-a zis: «Vezi să nu te îndrăgosteşti de mine».
A
