Odată cu intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim sau cu Dumineca Floriilor, cum mai este numită în popor, creştinătatea păşeşte în Săptămâna Mare sau a Patimilor. O săptămână care încheie un ciclu liturgic, de postire de 40 de zile şi începe un altul, de post mai aspru, de asceză duhovnicească în care fiecare dintre noi suntem chemaţi să aducem prinosul jertfelniciei trupeşti prin renunţarea la hrană trupească cât mai mult posibil pe parcursul celor şase ale acestei săptămâni şi primirea hranei celei duhovniceşti a Trupului lui Hristos.

Hristos vine să moară pentru noi. Hristos acceptă se lasă vândut pentru noi. Hristos se lasă biciuit pentru noi. Hristos se lasă scuipat, încoronat cu cunună de spini, îşi lasă haina în mâna deciziilor pentru a fi trasă la sorţ, Hristos se lasă înlănţuit de către cei pentru care venise să îi dezrobească din lanţurile cele nevăzute ale lui Veliar.

Hristos se lasă abandonat de cei care juraseră să moară împreună cu El. Judecătorul lumii este dat la judecata lui Pilat. Adevărul şi Viaţa se lasă întrebat despre adevăr. Cel ce a creat mâna şi piciorul îşi lasă străpunse palmele şi tălpile picioarelor. Cel ce a făcut femeie din coasta lui Adam îşi lasă împunsă coasta de suliţa ostaşului roman. Cel ce se descoperă ca Fiu al lui Dumnezeu şi de o fiinţă cu Duhul şi cu Tatăl ne încredinţează pe Fecioara Maria de Mamă. Domnul păcii exclamă pentru noi Săvârşitu-sa! Arătând prin aceasta că planul Lui Dumnezeu din veac de a mântui neamul omenesc cel căzut prin Adam a fost împlinit prin moartea sa pe Cruce pe care a sfinţit-o cu scump sângele Său.

Catapeteasma Templului se rupe de sus până jos arătând prin aceasta ruperea blestemului şi vălului legii. Întuneric mare cuprinde pământul făcând pe om să gândească la răscumpărarea demult promisă. Trupurile drepţilor vechi testamnentari înviază intră în Ierusalim şi se arată