Rapidiştii sunt aproape de finalul unui noui sezon sărac, ce marchează un deceniu de “neîmpliniri măreţe” în campionat.
La sfârşitul lui iunie se împlinesc 90 de când o mână de “ceferişti” primea aprobarea înfiinţării unui club sportiv. În cele nouă decenii, “feroviarii” n-au fost răsfăţaţi cu multe performanţe, iar titlurile au venit mai rar ca schimbarea regimurilor.
Încercaţii suporteri ai Rapidului au trăit cu impresia că, în sfârşit, se va schimba macazul, după cele două titluri, cucerite de Mircea Lucescu, în 1999, şi Mircea Rednic, în 2003. N-a fost să fie aşa, pentru că au mai trecut 10 ani în care echipa nu a câştigat campionatul. 10 ani în care s-a trăit totuşi intens, cu schimbări de antrenori peste noapte, greve ale jucătorilor, ale suporterilor şi, mai nou, o lege a insolvenţei ce poate trimite clubul spre faliment şi Liga a doua.
Ce s-a întâmplat la Rapid în ultimii 10 ani
2003-2004 “Bursucul” sărută steagul Rapidului, Rednic râde de Copos: “Ce bine-mi pare că ai luat ţeapă!”
Rednic a luat campionatul, însă în următorul an a fost îndepărtat la jumătatea sezonului, pe când echipa era la doar trei puncte de liderul Dinamo. Dan Petrescu a prins transferul din Regie în Giuleşti datorită lui Ioan Becali, cel ce neinspirat fusese înscăunat ca preşedinte al clubului. După ce suporterii i-au cerut să sărute steagul Rapidului, pentru a se “lepăda” de Steaua, Petrescu s-a lovit şi de ostilitatea jucătorilor, pe care şi i-a pus în cap după ce i-a chemat la antrenament într-o zi de Paşte. “Bursucul” a rezistat doar şase meciuri, demisia sosind în urma unui joc pierdut cu Universitatea Craiova, condusă tocmai de Mircea Rednic. “Ce bine-mi pare că ai luat ţeapă, ce bine-mi pare că ai pierdut”, a cântat Rednic la conferinţa de presă de după joc, cu dedicaţie specială pentru George Copos.
Echipa-tip: Dolha – Rada, Maftei, Galamaz –
