În 2010, cînd Dan Diaconescu era în arest preventiv, a făcut o declarație uimitoare: „Nu vreau friptură, nu vreau sarmale, vreau MERDENELE!“ (scris cu litere mari, fix ca în originalul din Click!). Această dorință a viitorului președinte al poporului arată că acesta este un om simplu, din popor, care nu are mari pretenții și care mai găsește încă bucuria simplă dintr-o merdenea de București. Hai s-o regăsim și noi.

Merdeneaua de Militari – Dacă te-ai întrebat vreodată ce gust are o mînă de leucoplaste folosite și apoi învelite în cocă, atunci probabil n-ai mîncat merdeneaua de Militari, pentru că ai fi știut deja. Această delicatesă a sectorului 6 se servește întotdeauna rece și sleită. Chiar și atunci cînd o ceri încălzită la microunde, ea iese tot rece la gust, dar te frige cumva la mîini. Ai grijă, totuși! Dacă nu ești atent, s-ar putea să o mănînci cu tot cu șervețel și să nu-ți dai seama de asta. Rețeta specială de Militari presupune un truc gastronomic folosit încă de pe vremea foametei: să te zgîrcești la brînză ca și cum ar muri mîine toate vacile din lume.

Merdeneaua de Centrul Vechi – Istoricii spun că ultima atestare a consumului de merdenea în Centrul Vechi datează din 2009, înainte să se deschidă Dristor Kebab și Divan. De atunci, se tot speculează că ar mai fi unii oameni care rezistă tentației celor 8.000 de șaormării din Centrul Vechi și ar încerca, pe riscul lor, o merdenea clasică de București. În principiu, aceștia sînt tinerii studenți ieșiți din Kulturhaus, care au un buget de petrecere de aproximativ 12 lei pe seară, cu tot cu taxiul. Acești temerari sînt totuși antrenați, stomacul lor fiind capabil să digere cantități imense de pateu cu gem și spaghete uscate.

Merdeneaua de Piața Victoriei (metrou) – E una dintre acele greșeli din care nu înveți niciodată. Întotdeauna o cumperi pe fugă între un schimb de trenuri și întot