Una singura: se numeste Emil Constantinescu. O stie deja, si probabil de acolo starea permanenta de iritare a lui Crin Antonescu.

Revolutia a scos la iveala frustrarile unei natiuni, insa nu ale intregii natiuni. Partea de "sistem" a schimbat doar planul, s-a remodelat pentru capitalismul cu fata umana si acum se afla in fata inca unei victorii in lupta pentru calarirea vremurilor.

Nu intentionez sa spun ca domnul Antonescu este o victima punand sentiment, nu rezonez intim cu dorinta sa de a asterne la poalele romanilor o tara noua, dupa cum "marturiseste". Dar asa este. Caci istoria se repeta, cu diferenta ca, daca in momentul cand si-a recunoscut infrangerea in fata "structurilor", Emil Constantinescu era presedinte, iar Crin Antonescu va atinge maximul de competenta in fruntea Senatului.

Abia acum, intelegand ca degeaba bagi in urna vointa poporului, caci de acolo iese mereu cine trebuie, vazand ca seful PNL nu are sustinerea nimanui in afara unui grup de liberali interesati, renuntarea varfului de lance al CDR in demantelarea unei lumi vechi imi arata dimensiunea fenomenului.

Privind acum spre Crin Antonescu am realizat exact ce a vrut sa spuna Emil Constantinescu.

Daca merg pe un rationament sumar, ma proptesc in concluzia ca in situatia ca va ajunge sa candideze pentru Cotroceni, presedintele PNL ori o va face din ambitie personala, si atunci va pierde, caci Romania este inca prizoniera trecutului si manipulabila din toate pozitiile, ori pentru ca a pupat la randul sau inelul Securitatii rebranduite.

Din cate inteleg, avand in vedere zbaterea din interiorul USL, lupta la baioneta dintre PNL si PSD, care se chinuie sa tina inclestarea in budoar, pacea cu sistemul nu a avut loc, iar Crin Antonescu inca mai spera sa biruie balaurul. Dar nu-l cheama Gheorghe!

Prin urmare, trebuie sa