La modul imperativ are forma “paşte!”, adică îi poruncim prietenului, cunoscutului sau creştinului să pască, adică să mănânce iarbă!!!, după cum explică profesorul Costică Neagu
Cu ani de zile în urmă în timp ce mă documentam pentru elaborarea monografiei „Costică Neagu – Negrileştii Vrancei” (2005), am găsit în Revista “Căminul” (Publicaţie a Căminului “Unirea” din Focşani, 1 ianuarie 1925-dec. 1935), mai multe articole despre Satul Negrileşti, scrise de avocatul Ion D. Neagu-Negrileşti (1893-1939), şi poezia “Denii” care m-a fascinat şi care de atunci, mi-a revenit în minte aproape obsesiv, în fiecare an, în preajma Sfintelor Paşti.
În anul acesta, când se împlinesc 70 de ani de la naşterea poetului Dumitru Pricop (21. mai 1943) şi lucrând la o antologie de versuri „Dumitru Pricop – Mioritice, lacrima păstorului învins” care se va publica pe 21 mai 2013, am găsit în arhiva familiei, poezia “Hristos a înviat”.
Această descoperire mi-a relevat “datoria” de a da la iveală cele două poezii, scrise de doi negrileşteni cu ocazia sărbătorilor pascale.
Revista Căminul (anul I, nr. 4, aprilie 1925) în care apare poezia Denii, dedică Sfintelor Paşti mai multe articole din care mai reproducem încă două. Facem acest lucru pentru a îndemna contemporanii la reflecţie, pentru a ne întoarce la adevăratele simboluri creştine şi a nu ne mai închina la “viţelul de aur”, pentru că în ultimul timp Paştile, la fel ca şi alte sărbători creştine, a devenit pentru mulţi dintre noi o sărbătoare a pântecului şi nicidecum o sărbătoare a mântuirii, a liniştii, a reflecţiei la nemurirea sufletului.
De asemenea, chem şi pe lingviştii români să înceapă a face corecturile cuvenite în ceea ce priveşte cuvântul “Paşti” care vine din “pască, păşti: cozonac tradiţional făcut din aluat dospit şi acoperit cu brânză sau cu smântână, care se mănâncă la Paşti; anafură pe
