Astă-toamnă, aproape concomitent cu acordarea Premiului Nobel pentru literatură scriitorului chinez Mo Yan, Editura Humanitas fiction a lansat traducerea capodoperei sale „Obosit de viaţă, obosit de moarte”*). M-am apucat să citesc acest monstru de peste şapte sute de pagini, scris mărunt, începând cu confesiunea/declaraţia de credinţă autorului de acum câţiva ani: „Romanul mare n-are de ce să facă tumbe ca animalele de companie sau să urle în haită ca hienele. El trebuie să fie o balenă, o balenă ce rătăceşte solitară în adâncul mărilor, respiră răsunător şi greoi, se împreunează rostogolitoare-ntre valuri şi naşte însângerată şi măreaţă, păstrându-se îndeajuns de departe de rechinii cei strânşi în grupuri. Romanul de mari dimensiuni nu-şi poate sacrifica necesara gravitate ca să fie pe placul acestei epoci a senzaţionalismului. Nu poate, de dragul unor cititori sau al altora, să-şi scurteze lungimea, să-şi diminueze densitatea şi să-şi micşoreze dificultatea. Eu atât de lung îl vreau, atât de dens îl vreau şi atât de dificil îl vreau – cine e dornic să-l citească să-l citească, cine nu, nu. Şi de-ar fi să-mi rămână un singur cititor, eu tot aşa vreau să scriu.“

Într-adevăr, un roman ca o balenă! Nu mai ştiu unde am citit că autorul mai afirma că a scris romanul în 42 de zile! Greu de crezut. Oricum e o carte care seamănă cu o epopee sau un roman fluviu, acumulează în ritm lent informaţii, amănunte, detalii, întâmplări mărunte care, adaugate altora de acelaşi fel, creează o imagine apăsătoare, densă şi grea, enervează, oboseşte, încântă şi până la urmă copleşeşte cititorul, cum numai marii scriitori reuşesc. Un roman în care, cum bine sintetizau cei de la Stockholm, „cu un realism halucinant, Mo Yan îmbină folclorul, istoria şi contemporaneitatea.”

Despre ce este vorba? Acţiunea începe la 1 ianuarie 1950. Ximen Nao, un ţăran înstărit din China, est