„Graniţa dintre adevăr şi minciună este zona în care agenţii dezinformării se simt cel mai bine”, scrie Remus Ioan Ştefureac în articolul „Pe scurt despre arta dezinformării”, publicat în cel mai recent număr al revistei „Intelligence”, publicaţie editată şi tipărită în condiţii grafice de excepţie de Serviciul Român de Informaţii.

Ce este intoxicarea?

Potrivit autorului, „explozia surselor şi a canalelor de transmitere a informaţiei în lumea modernă readuce în atenţie, cu valenţe infinit mai complexe, dar în cadre conceptuale relativ similare, una dintre cele mai importante tactici consacrate de Războiul Rece şi anume dezinformarea.”

De asemenea, Remus Ioan Ştefureac mai precizează că „Intoxicarea este o formă mai avansată a diversiunii, superioară calitativ deoarece presupune mijloace subtile de convingere a adversarilor să acţioneze într-un fel în care nu ar fi acţionat dacă nu ar fi existat stimulul.”

Tehnici aplicate combinat

Lecturând articolul, mai aflăm că „Dezinformarea nu este o operaţiune care să poată fi aplicată într-un interval scurt de timp”, iar „Loviturile rapide nu pot fi date cu ajutorul acestei tehnici.”

În fine, autorul trece în revistă mai multe tehnici de dezinformare, despre care afirmă că „de cele mai multe ori se aplică în mod combinat.”

Dezinformarea prin cuvânt

„Ea presupune folosirea şi aplicarea de etichete, de regulă negative, pentru a discredita iremediabil un personaj.”

Dezinformarea prin număr

„Manipularea statisticilor, inventarea lor sau utilizarea numărului pentru a mări sau scădea amploarea unui evenimentau acţiune sunt procedee frecvent întâlnite în cazul operaţiunilor de dezinformare.”

Dezinformarea prin repetiţie

„Este o tehnică simplă, dar foarte eficientă de a impune un mesaj la nivelul mulţimii. Ea este utilizată atât în campaniile publicitare, cât şi în opera