Pentru cine nu știe, România a fost, a văzut și s-a întors bine-mersi de la Paris, dar fără voia ei. Nu fusese nicicînd în cărți, deși sîntem buricul pămîntului, cei mai frumoși, cei mai deștepți și, firește, cei mai talentați dintre traci. Fără influența lui Horia-Roman Patapievici, listele de la Bucuești n-ar fi văzut, neam, Orașul-Lumină. În fine, despre morți numai bine, să vedem acum ce-au făcut viii.

La inaugurare s-a destupat un vin frumos, românesc, tare și bun să ațîțe papilele gustative. Papilele s-au excitat, însă au tras cu ochiul pe la celelalte standuri. Acolo sălășluiau micuțele gustărici, îmbietoarele pișcoturi și alunele. La standul românesc, pauză. De frica pișcotarilor, uitaseră papa. Glorie Republicii Congo, care a potolit foamea de cultură!

Mîncare, deci, n-a fost, dar s-a închiriat o cameră pentru interviuri. Păcat că nu s-au tocmit niște lampagii. Camera era în beznă, nebranșată, iar autorii în căutarea celebrității s-au luminat cu telefonul mobil.

Însă ce contează amănuntele? Important e că autorii români s-au urcat pe scenă și s-au prezentat frumos. Publicul a avut ocazia să admire două dramaturge românce, Nicoleta Esinencu și Alina Nelega. Mai greu a fost să înțeleagă cine sînt ele și ce scriu, pentru că nici moderatorul George Banu, luat din oală, nu le cunoștea. S-a lăsat cu un schimb tăios și franc de replici. Culmea a fost atinsă la o altă prezentare, făcută de Alexandra Laignel-Lavastine, care s-a certat ca la ușa cortului cu autorul invitat, Lucian Boia. Publicul s-a frecat la ochi, fermecat.

Pe scurt, cam așa fu România la Paris. Ca acasă!

Publicat în Cațavencii, nr. 17(95) 2013

Pentru cine nu știe, România a fost, a văzut și s-a întors bine-mersi de la Paris, dar fără voia ei. Nu fusese nicicînd în cărți, deși sîntem buricul pămîntului, cei mai frumoși, cei mai deștepți și, firește, cei