- Social - nr. 86 / 3 Mai, 2013 Istoria naturala a visului "Mirifice imagini ne coplesesc privirea mintii ravasite, genetic programata sa randuiasca amintiri si informatii infinite. Halucinantul vis se plamadeste in orice noapte din clepsidra revarsata, cand lumini revarsate se aprind in molecule de creier ce nu dorm niciodata.” (Prof.dr.doc. Liviu Popoviciu). Din mitologie, Hypnos este zeul somnului, fiul noptii, frate geaman cu Thanatos, zeul mortii. In "Iliada” lui Homer, Hypnos personifica somnul, "imblanzitorul tuturor, stapanul zeilor si al oamenilor”. Dupa Homer, Hesiod, in poemul "Theogonia”, ii numeste pe cei doi "copii ai nimfei negre a noptii” care locuieste in Hades. Somnnul este asemanator cu o stare de moarte, apare si in "Odiseea” lui Homer. Corpul sufera moartea periodica a somnului, in timp ce sufletul imaterial scapa de aceasta moarte. Sufletul calatoreste prin tenebre. "Placut e somnul, in care uiti de tine ca de-un cuvant. Somnul e umbra pe care viitorul nostru mormant peste noi o arunca, in spatiul mut. Placut e somnul, placut.” (Lucian Blaga, "Cantecul somnului”). Filosofii presocratici, cum a fost Alcmeon din Crotona, considerau ca "somnul se datoreaza retragerii sangelui din vasele pielii in cele din profunzimea corpului, veghea reaparand odata cu reintoarcerea sangelui la periferie. Retragerea completa a sangelui inseamna moartea”. Empedocle considera ca "sangele este un vehicol al gandirii” si a explicat reducerea starii de constiinta si a functiilor vitale care se petrec in timpul somnului, prin modificarea in mixtura elementelor de caldura si aprindere a sangelui. Diogenes din Apollonia considera ca aerul este principiul existentei, somnul survine cand aerul este in mod gradat inlocuit de sange. Alte teorii presocratice sustineau ca somnul este o stare intermediara intre viata si moarte, determinat somatic, printr-o uscare a puterii fizic