Cu un subiect atacând subtil intoleranţa intrarasială dintr-o comunitate daneză de mici dimensiuni, Vânătoarea regizorului Thomas Vinterberg atrage publicul cinefil în anumite cinematografe prin drama unui personaj nedreptăţit, vânat şi rezistent. Prezenţă atipică în distribuţia locală, dat fiind caracterul puternic cultural şi moral al filmului, Jagten a câştigat premiul pentru cel mai bun actor la ediţia de anul trecut a festivalului de la Cannes, prin persoana interpretului principal, Mads Mikkelsen.

Lucas trăieşte o viaţă relativ izolată într-o comunitate rurală din nordul continentului, o viaţă nelipsită, însă, de micile ei satisfacţii. În noiembrie, când apa e cât de cât rece, Lucas iese la ştioalnă cu băieţii, pe principiul primul care îngheaţă plăteşte berile. Lucrează ca educator la o grădiniţă din sat, plăcându-i copiii în mod deosebit. În acelaşi timp, se luptă să obţină custodia fiului său adolescent, cu a cărui mamă nu mai reuşeşte să comunice. Lucas e un om normal. Atmosfera de prietenie într-o comunitate restrânsă, în care familii de vârste apropiate, cu copii mici, se ajută reciproc, e stricată de relaţia dintre Lucas şi-o micuţă. Copil deosebit de sensibil şi imaginativ, Klara îl preferă pe Lucas pentru că Lucas are un câine care poate fi plimbat, şi pentru că Lucas locuieşte pe drum spre grădiniţă. E nevoie de o singură, insignifiantă supărare, pentru ca fetiţa să se simtă înşelată în iubirea inconştientă pe care i-o poartă. Asta, şi un incident casnic, în care fraţii ei în arată un fragment de pornografie. Copiii spun lucruri trăsnite. Supărată în dragoste pe domnul educator, micuţa se destăinuie fabulaţionist directoarei de grădiniţă, o madamă nevricoasă, asociindu-l pe Lucas cu imaginea pornografică pe care o văzuse de curând. Sub imperiul credinţei că cei mici spun întotdeauna adevărul, micuţa Klara este crezută pe cuvânt, iar psiholog