N-am reuşit să plec imediat la Tecuci, trebuia să-mi rezolv mai multe probleme cu facultatea, intram în vacanţă şi nu mă mai întorceam în Bucureşti până în toamnă. Am ajuns după înmormântare. Eram pustiită, am găsit casa şi mai pustiită.

Nu mai aveam de multă vreme o cheie a casei şi nimeni nu răspundea bătăilor mele în uşă, în ferestre şi strigătelor mele. Într-un târziu am auzit mişcare, ciocăniturile mele s-au înteţit şi în cele din urmă mama a descuiat uşa, probabil adormise în vreuna din camerele dosnice,

ce-i scandalul ăsta, mormăia, ce-i scandalul ăsta, nu poţi avea puţină răbdare,

faţa îi era buhăită, cu pungi mari sub ochi, de parcă plânsese în neştire, o fi fost şi asta, dar am simţit imediat damful, duhnea a băutură, obişnuia să bea pe vremuri, înainte să mă mut eu la Brăila, dar se liniştise, avusese grijă tata să o oprească, se vede treaba că se reapucase cu sârg,

ţi-e rău, am întrebat fără rost, din moment ce pricepusem ce era cu ea,

niciun rău, a spus,

dar abia se ţinea pe picioare,

hai înauntru, să te odihneşti, am zis eu,

haide,

se clătina, îmbrăcată într-un capot gros înflorat, şleampătă, nepieptănată, nu mai avea nicio urmă de prospeţime, trăsăturile i se urâţiseră, Doamne, ce femeie frumoasă fusese, mă mândream cu ea, arăta şi mult mai în vârstă, mi-era milă,

unchiul n-a mai rămas, nu ştiusem să întreb altceva,

care unchi, s-a holbat la mine, a, unchiu-tu, a plecat ieri dimineaţă,

şi de atunci stai şi bei, am spus,

ce vrei să spui,

că stai şi bei de atunci,

eşti obraznică, nu stau şi beau, mi-e rău,

asta văd,

şi mi-a fost rău şi tu n-ai fost aici,

s-a oprit în mijlocul încăperii şi a sughiţat violent,

ştii ca a murit taică-tu, a întrebat, voia să mă facă să mă simt vinovată,

ştiu,

a murit şi n-ai fost aici, a strigat,