Dacă există un lucru care m-a îndepărtat de jocurile de racing, acela ar fi assist-ul. Nu am mai jucat un joc bun cu maşini de foarte mult timp şi nu pentru că numărul lor ar fi scăzut, ci pentru că nivelul calităţii a ajuns acolo unde eu nu pot coborî.

Telenovelele din jocurile cu maşini au existat tot timpul tocmai pentru a le face oarecum mai interesante. Totuşi, există câteva elemente ce fac povestea fie digerabilă, fie plictisitoare. Şi cam majoritatea au reuşit să vină în ultimul timp cu un joc plictisitor împachetat frumos într-o grafică aglomerată cu post processing.

GRID 2 este jocul care vrea să se abată de la acest tipar al jocurilor de racing, unde tot ce cred producătorii că ar conta sunt detaliile maşinii şi o poveste siropoasă. Codemasters au mai scos pe piaţă jocuri care nu au excelat la story telling şi nimănui nu i-a păsat. DiRT 2 ar fi un exemplu bun şi drag mie în acelaşi timp, căci nu mai ţin minte decât rulota în care era meniul şi faptul că mă chinuiam să îmi înving prietenii pe care mi-i făcusem online jucând umăr la umăr pe tot felul de trasee.

Aaah, meniul

În GRID 2 nu se abat foarte mult căci acea rulotă este înlocuită cu un garaj în care ai maşina, o bicicletă, un automodel şi un PC care te ajută în alesul evenimentelor la care participi. Să nu credeţi că acest meniu contextual este la fel de boring ca în DiRT 2 , căci totul se întâmplă foarte repede şi aduce exact ceea ce îi lipsea acelui joc, viteză.

Naratorul este acelaşi din DiRT Showdown şi era cât pe ce să am a "mental breakdown" în momentul în care l-am auzit pentru că primul lucru care mi-a venit în minte au fost exprimările lui cocălăreşti din jocul mai devreme amintit. În GRID 2 n-a mai reuşit să mă enerveze cu texte răsuflate, ci chiar a reuşit să mă amuze în momentul în care şi-a bătut joc de mine că nu sunt în stare să câştig o cursă deşi o mai ju