Cu o jumătate de secol în urmă, chiar în Săptămâna Patimilor, comuniştii au transformat mânăstirea Balaciu în crescătorie de pui, iar pe cei 17 călugări ai lăcaşului de cult i-au forţat să înceapă o nouă viaţă la mânăstirea Căldăruşani. La 50 de ani distanţă, mănăstirea a renăscut din propria-i cenuşă.

Odăile Piteştenilor

Întemeiat la mijlocul secolului al XIX-lea de Neacşu şi Ecaterina Pitişteanu, boieri originari din Argeş, în satul care purta numele familiei de viţă nobilă, cunoscut pe atunci şi sub numele de Balaciu de Jos, lăcaşul de cult avea în vecinătate râul Ialomiţa şi ruinele unei cetăţi dacice al cărui nume este încă necunoscut, dar care a rămas în istorie drept una dintre reşedinţele regelui dac Dromichete.

Acolo, „boierii au întemeiat adăposturi pentru vite, cunoscute drept coşare sau odăi, aşa că aşezarea a luat numele de «Odaia Piteşteteanului», care, pe atunci, avea 25 de gospodării“, precizează istoricul Ştefan Grigorescu. Afectaţi, ani de-a rândul, de revărsările râului Ialomiţa, sătenii aveau să fie strămutaţi, după multiple solicitări înaintate în acest sens către autorităţile de la acea vreme, în primăvara anului 1924, la o distanţă de patru kilometri. Pe vatra veche a satului, au rămas doar cimitirul şi mănăstirea.

Şcoală de cântăreţi

Părăsit, lăcaşul părea sortit uitării, însă, trei ani mai târziu, avea să fie salvat la intervenţia Preasfinţitului Gherontie Nicolau, episcopul Constanţei, care, cu ocazia unei vizite în Bărăgan, a hotărât înfiinţarea oficială a mânăstirii şi a unei şcoli de cântăreţi bisericeşti.

Clădirea a fost reabilitată în totalitate, au fost ridicate mai multe chilii şi a fost înfiinţată şi şcoala de cântăreţi, care, la distanţă de trei ani, a fost mutată la Medgidia. Schitul, care a fost serios avariat în urma cutremurului din noiembrie 1940, a găzduit, de-a l