L-am cunoscut pe Emilian Isaila (acum, jurnalist la Ziare.com) la “Evenimentul zilei”, in epoca Ringier. Eram amandoi editori-coordonatori, iar el, in plus fata de mine, era usor supraponderal. Ne-am reintalnit ulterior la “Adevarul“, epoca Razvan Corneteanu. Eu atunci, in plus fata de el, eram cel usor supraponderal. Intre timp, “Emi” isi descoperise o a doua fiinta: cea sportiva.
Imi aduc aminte de o discutie avuta cu el intr-un post al Pastelui. “Emi, cum de reusesti tu sa te mentii asa suplu; tii post din cand in cand, asa-i?”, l-am intrebat. “Ei, Lau, mai tin si post; dar am dat de mult postul Pastelui pe foamea de maraton!, mi-a raspuns razand.
Am ras si eu, dar partea serioasa era ca Emilian detinea deja secretul arderii grasimilor prin alergari usoare pe distanta lungi si chiar foarte lungi. Se transformase radical, fara de jurnalistul ager la minte si la vorba, dar lent la miscare fizica si greoi la urcatul scarilor. Devenise un ziarist si mai ager, si mai agil. Ii port de atunci o admiratie colegial-prieteneasca. Asa incepe povestea lui Emilian Isaila, maratonistul meu din presa.
S-a apucat de alergatura din 2007. A intrat in circuitul maratoanelor fara frontiere. Doua pe an, pentru cunoscatori, fara tara fixa. “Am fost pana acum la zece maratoane”, imi dezvaluie sobru. Socotesc. Inmultesc cu 10 in minte cei 42, 195 km lasati mostenire generatiilor sportive de soldatul grec Pheidippides si descopar uimit ca eroul meu de breasla a alergat in total aproape distanta Bucuresti-Cluj!
Daca se nastea in Grecia Antica, “soldatul” Emi Isalila ar fi parcurs, asadar, de zece ori distanta de la Maraton la Atena, anuntand tot de atatea ori, glorios, victoria impotriva Persiei. Doar atat? Nici nu stiti cate alte alergaturi se afla in spatele acestor experiente oficiale. “Pentru cele 10 maratoane la care am participat, nu stiu exact, n-am masurat,
