Povestea mititeilor este, pe scurt, povestea delasarii noastre, a reactiei pe genunchi in ceasul al 12-lea si a incapacitatii de a profita de beneficiile apartenentei la UE.
Si povestea, pe scurt, suna cam asa: de la 1 iunie intra in vigoare reglementarea europena care interzice cativa aditivi alimentari esentiali in producerea micilor.
Trezit ca din somnul din padurea adormita, Guvernul a avut intuitia scandalului. Poti sa-i iei romanului salariul, locul de munca, sa-i majorezi fiscalitatea si sa-l minti de dimineata pana seara, dar daca-i iei micul incepe revolutia.
Si atunci a inceput, in ceasul al 12-lea, demersuri pentru a inregistra micul ca produs traditional si a-l scoate astfel de sub incidenta directivei cu pricina.
Tot e bine ca nu s-a trezit dupa, veti spune. Intr-un fel da. Dar dincolo de asta e o mare neghiobie si nu numai a acestui guvern.
Stiti cate produse traditionale a inregistrat Romania pana acum la Bruxelles? Unul singur in toti acesti ani de cand suntem in UE: magiunul de Topoloveni. Este posibil ca de anul acesta sa fie inregistrati si carnatii de Plescoi, dosarul fiind intr-o faza destul de avansata.
Stiti cate astfel de produse exista in UE? Peste o mie.
Numai Italia a inregistrat deja aproape 300. Sigur, nu e doar o problema a autoritatilor. Pentru ca demersul porneste de la producatori, care trebuie sa se stranga in asociatii si sa depuna un caiet de sarcini la Oficiul National de Produse Traditionale si Ecologice.
Teoretic, reprezentantii acestuia ii ajuta sa intocmeasca dosarul produsului. Odata finalizat, dosarul trebuie trimis spre verificare Ministerului Agriculturii. Dupa ce i se acorda protectia la nivel national, dosarul este trimis la Bruxelles, unde in termen de un an i se acorda denumirea de origine protejata.
Asadar, este
