Ieri dimineata toate strazile erau pustii. Plutea deasupra lor un aer care avea ceva de inceput de lume. Sursa imagine: cristv.ro
Iti venea sa iei viata de la capat,
dar totodata sa nu renunti la nimic
din ceea ce traisei pana atunci,
din ceea ce capatasei.
Sa incepi o alta viata cu acelasi trecut.
Sa incerci sa fii altfel, altul,
dar sa nu te schimbi prea mult,
doar sa devii mai bun,
mai luminos,
mai ingaduitor,
mai puternic!
Cred ca Invierea Domnului
da fiecaruia dintre noi un strop de speranta,
pentru ca noi s-o transformam mai apoi
in ceea ce vrem.
Invierea Lui are loc in fiecare dintre noi,
iar noi trebuie sa-nvatam,
odata cu trecerea timpului,
sa deslusim tainele acestui miracol,
trairea lui.
Si acest lucru se poate face
in primul rand prin credinta.
Ea este, de multe ori, cea care-ti da puterea
sa mergi mai departe,
ea este cea care iti aduna toate energiile
si face posibila speranta,
cum tot la fel de bine,
credinta poate sa insemne echilibru.
Care uneori e mai important decat zborul.
Mereu si mereu ne intoarcem
la credinta, la lumina,
pentru ca apoi sa cutezam a visa
la zbor.
Si strazile erau atat de pustii…
Atat de pustii incat ai fi putut sa te pierzi,
sa te ratacesti mergand pe ele.
Trebuia sa stii foarte bine incotro vrei sa mergi,
unde vrei sa ajungi,
altfel orizontul nu-ti spunea mare lucru.
Ba, mai mult, semana si el cu o strada pustie
care-si asteapta ratacitii
ca sa-i duca unde crede ea de cuviinta.
SURSA:Facebook
