Liţă Dumitru a eşuat, ca antrenor, după ce şi-a agăţat ghetele în cui, însă toţi cei care l-au văzut jucând vorbesc cu admiraţie despre unul dintre cei mai mari fotbalişti români ai tuturor timpurilor. Din păcate, fostul mijlocaş a avut ghinionul de a fi fotbalist într-o perioadă în care destinele românilor erau decise de un singur om.

În 2013, transferul unui fotbalist român la Barcelona pare un scenariu SF. Bucuria maximă e titularizarea lui Maxim la Stuttgart sau interesul, deocamdată neconcretizat, al lui Milan pentru Chiricheş. Au fost însă vremuri în care fotbaliştii români, precum Balaci, Liţă Dumitru sau regretatul Dobrin erau doriţi de Real Madrid şi Barcelona.

Drumurile lor spre glorie şi implinire financiară au fost însă blocate de restricţiile regimului comunist, care nu le permitea fotbaliştilor să plece în străinătate decât la sfârşitul carierei. Acum, la 24 de ani de la Revoluţie, aceşti foşti jucători de clasă se luptă cu sărăcie şi regretă că nu s-au născut când trebuia.

Un exemplu în acest sens e Liţă Dumitru.

„Aveam 22 de securişti după mine“

Ajuns la 63 de ani, fostul internaţional - a bifat 57 de selecţii şi 12 goluri pentru prima reprezentativă - trăieşte în condiţii precare. La un moment dat, chiar a plecat în Germania, unde a lucrat ca şofer de TIR! Viaţa lui însă ar fi putut arăta cu totul altfel.

„Ceauşescu mi-a refuzat marele vis. Din cauza lui n-am rămas în Spania! Cei de la Barcelona mi-au propus să rămân acolo şi să joc pentru ei, dar nu s-a putut. Aveam 22 de securişti cu mine, mi-era foarte frică. Nu-şi permiteau să scape din ochi căpitanul echipei! Eu eram maior la vremea respectivă, chiar n-aveam cum să rămân. Regret că n-am rămas. A fost o mare greşeală comisă de mine. Cei de la Barcelona mi-au spus că în cel mult jumătate de an mă scot liber