Zilele astea am ascultat mult România Actualităţi. Am găsit şi ştiri bune, mai o melodie retro, merge. Măcar e un radio şi cu vorbe, spre deosebire de o imensă majoritate cu acoperire naţională care dau 3 hituri în buclă şi vînd detergenţi (încă o urmă din politica CNA-ului din ultimul deceniu, mă rog).

Pe 1 mai am observat nişte chestii interesante, mai ales dacă le comparăm cu următoarea zi: au vorbit de le-a căzut gura despre mici, grătare, distracţia extraordinară de pe litoral, turism de toate felurile. Plus informări despre Săptămîna Mare. Biserică şi comerţ. RRA are un dialog real cu publicul, nu glumesc. Oamenii îşi scriu problemele, moderatorii le citesc, dar apoi se întorc la veselia lor tîmpă. De 1 mai un ascultător scrie că munceşte de 10 de ani şi nu a avut niciodată liber de 1 mai. Altul scrie că înainte fluturau steagurile de 1 mai, acum flutură buzunarele. Şi au tot fost mesaje din care reieşea că unii chiar înţelegeau 1 mai şi ca pe o zi puţin diferită decît sărbătoarea micilor. Chiar şi aşa nu am auzit după cîteva ore de ascultare nici măcar o pastilă despre ce înseamnă 1 mai. în schimb am auzit pe 2 mai zeci de materiale despre Joia Mare. Nu înţelegeţi greşit. Evident că era nevoie de materiale despre momentele importante pentru credincioşi. NUmai că între tonul RRA şi Trinitas trebuie să existe totuşi o diferenţă. N-a fost cazul. Măcar am aflat cum extrag natural vopseaua pentru ouă de Paşti. Şi slujba transmisă integral a fost încheiată de un DJ mai haios sau poate doar indiferent care a băgat brusc un Michaeal Jackson să ne destindem.

Puiul şi Fefeleaga

Există un liberalism de pluş care condamnă conservatorismul dar de pe poziţii pacifiste hazlii. Un exemplu clar e articolul lui Mircea Vasilescu care se arată indignat de proza Puiul cu care se canonesc şcolarii de decenii. Textul lui Brătescu-Voineşti e stupiduleţ-conservato