Costin Georgescu şi Emil Constantinescu, amândoi foşti, unul la SRI, altul preşedinte, se trezesc vorbind despre resursele de la Roşia Montană. Dacă unul consideră că aurul trebuie să rămână în munţi, celălalt, care se laudă cu Parteneriatul strategic cu SUA, zice că e o “crimă” să se dea exploatarea zăcămintelor unui fond de investiţii.
Mă aşteptam ca cei doi “foşti” să vină să ne lămurească despre Afacerea “Ţigareta”, despre banii furaţi de la Bancorex, despre privatizarea scandaloasă a ARO Câmpulung, despre eşecul asocierii unor aventurieri americani cu fosta UCM Reşiţa, despre vânzarea pe nimic a fostelor intreprinderi de stat şi transformate ilegal în afaceri imobiliare. Poate dânşii au uitat că FPS-ul de atunci avea un departament postprivatizare care trebuia să urmărească ce s-a întâmplat cu fostele uzine comuniste. Nu ne spun nimic despre responsabilităţi, despre cum i-a învins fosta Securitate, despre Lukoil, Gazprom etc. În loc să-şi aibă grijă de nepoţi în tihna bătrâneţilor, ei care se consideră liberali din vocaţie, gândesc ca foşti angajaţi ai statului. De fapt, n-au condus niciun butiq. De unde pricepere?
În timpul mandatului domnului Constantinescu au înflorit Off-shore-urile. Ulterior, retragerii sale, domnul Costin Georgescu a fost trecut “în adormire” în Ambasada României din Cipru, de unde nu a ieşit nici musca. De acolo, aşteptăm noi explicaţii, nu despre negocierile statului român în alte paradigme istorice.
Dacă un fond de investiţii este “criminal”, prin silogismul domnului Constantinescu şi instituţiile domnului Soros, tot fonduri de investiţii, sunt criminale. De ce nu iese domnul Constantinescu să-l facă pe magnatul american de origine maghiară criminal? Vorba lui P.M. Băcanu: “la oră de vârf şi de maximă audienţă”.
Amândoi, unul contabil şi altul geolog, gândesc ca la stat. Nu au habar de libera con
