Prăbuşirea regimului comunist a însemnat libertate, însă pentru Andrei Chelaru trecerea la democraţie a însemnat o şansă uriaşă la viaţă. Dacă s-ar fi născut cu câteva luni înainte de 1990, Andrei, un tânăr de 22 de ani din Timişoara, ar fi avut aceeaşi soartă ca cea a fraţilor lui mai mari – moartea. Totul pentru că s-a născut cu o boală genetică rară despre care medicii din România comunistă nu ştiau nimic, o boală care poate fi controlată doar dacă este descoperită la timp. Mama lui Andrei a trecut prin clipe groaznice pentru că la o diferenţă de doi ani a trebuit să îşi îngroape cei doi copii, care de abia împliniseră vârsta de un an şi nimeni nu ştia să îi spună ce li s-a întâmplat. Tatăl băiatului este muncitor la o fabrică din Timişoara, iar mama casnică. În anul 1986, în familia Chelaru se naşte primul copil, Romeo. Încă de la naştere băieţelul nu se simţea bine, de la o simplă răceală făcea febră şi alte complicaţii, iar la un an, părinţii sunt nevoiţi să îşi îngroape copilul. Nimeni nu a ştiut exact care a fost cauza morţii, medicii au crezut că băieţulul murise pentru că avea roşu în gât.

Ca să-şi aline durerea, la doi ani de la tragedie, se naşte Octavian, care, însă, moarte şi el la vârsta de un an şi jumătate, tot din motive necunoscute. Mama lui Andrei şi-a revenit cu greu, după ce şi-a văzut copiii murind, dar a încercat să meargă înainte. În anul 1990, în familia Chelaru se naşte cel de-al treilea băiat, părinţii acestuia sperau din tot sufletul ca acesta să nu aibă aceeaşi soartă ca fraţii lui. Andrei ne povesteşte că “eu am avut un mare noroc că m-am născut imediat după 1989 pentru că înainte nu se ştia nimic despre bolile rare, care sunt destul de greu de diagnosticat. Mama şi-a dat seama că ceva nu este în regulă şi imediat după ce m-a născut m-a dus la spital ca să îmi facă toate analizele şi aşa s-a descoperit că am o boală rară