Pe lângă detaliile istorice ale clădirilor, turiștii care merg în city tour cu RATB-ul descoperă și limbajul de lemn rămas moștenire de la comuniști.

În prețul biletului intră și o hartă cu multe reclame și câteva informații

„Două crengi mai la stânga și aș fi putut să te prind într-o poză cu o părticică din Muzeul Satului”

Turiștii, care trec prin București și vor să afl e câte ceva despre Piața Revoluției în timpul călătoriei cu autobuzul, au nevoie și de un ghid personal

Autobuzul pentru turişti şi-a reluat traseul prin Capitală. Puţin după prânz, am urcat şi noi în „supraetajată” din staţia de la Casa Presei. „25 de lei”, cere o angajată RATB pentru bilet. Apoi primesc un aparat ca un walkman şi căşti: „1 e pentru română, iar următoarele sunt celelalte limbi. Pe asta se dă mai tare şi mai încet”, explică o altă angajată RATB.

După aproximativ 10 minute de stat la soare pornim la drum. Imediat cum autobuzul o ia la stânga, pe bulevardul Kiseleff, vocea pe care am auzit-o şi în 335 se aude în căşti: „Pe partea stângă este Muzeul Satului”. Şi cei cinci turişti de la etajul autobuzului se uită căutând muzeul printre copaci, ca nişte bufniţe care ţintesc şoarecii. Ghidul electronic a rămas setat pe indicaţiile de toamnă - iarnă.

În dreptul Arcului de Triumf, trei tineri care s-au aşezat pe ultimul rând de scaune al autobuzului se arată plictisiţi de atâtea date, îşi dau căştile jos şi încep să dezbată unde ar putea mânca cea mai bună îngheţată în Bucureşti.

Autobuzul trece uşor prin Parcul Kiseleff, printr-o mare de copaci, turiştii sunt hipnotizaţi de verdele crud şi parcă aşteaptă explicaţii despre clădirile vechi şi povestea unor statui. Vocea electronică a muţit. Se dezamorţeşte în dreptul muzeelor Ţăranului, Antipa şi cel de Geologie.

Nimic despre Revoluţie

Apoi, turiştii îş