Sunt copii care se nasc fără noroc. Andreea este unul dintre ei. Tot ce a văzut în jurul său de când a deschis întâia oară ochii a fost boală şi sărăcie. Gustul ciocolatei abia dacă şi-l mai aminteşte, în schimb amăreala medicamentelor o are mereu pe buze. A uitat să se joace, a uitat să zâmbească, a uitat să fie copil, boala oblingând-o să-şi trăiască cei mai frumoşi ani în spital.

Andreea are numai 12 ani şi s-a născut cu o tumoare localizată pe coloana vertebrală. De atunci, boli dintre cele mai crunte s-au perindat pe lângă ea. Abia învăţase să pronunţe cuvântul „mama“ când spitalul a devenit a doua ei casă, acele de seringă luând locul jucăriilor. La vârsta de doi ani, a suferit prima intervenţie chirurgicală, medicii înlăturându-i tumoarea ce era cât pe ce să o arunce într-un scaun cu rotile pe viaţă. Operaţia a decurs bine, atât cât se putea sub acest diagnostic cumplit, însă boala se încăpăţâna să-i rămâna în preajmă. Din cauza tumorii, Andreea suferă şi astăzi de siringomielie - chist umplut cu lichid, localizat în măduva spinării, ce poate conduce în timp la scolioză, dureri cronice şi dificultăţi motorii - şi tetrapareză spastică - o formă de paralizie ce-i afectează membrele. De parcă nu ar fi fost de ajuns, fetiţa a fost diagnosticată anul acesta şi cu trombocitopenie severă, ceea ce înseamnă un număr foarte scăzut de trombocite în sânge. Tatăl i-a părăsit

Dincolo de boala ce o macină, Andreea poate număra pe degetele de la o mână lucrurile bune ce i s-au întâmplat până acum. Nu uită totuşi să-i mulţumească smerită Celui de Sus pentru iubirea nemărginită a mamei şi pentru zâmbetele pe care doar frăţiorul său de cinci ani mai reuşeşte să i le smulgă. Tatăl i-a părăsit de curând, nesuportând să o mai vadă în ghearele bolii. Acesta a suferit o traumă psihică în urmă cu 10 ani, când şi-a văzut pruncul pe masa de operaţie şi, de atunci, a deven