Fitness-ul reprezintă acea condiţie fizică a individului care permite desfăşurarea vieţii în condiţii optime, fără senzaţie de oboseală.
Efectele antrenamentului fizic depind de: nivelul capacităţii fizice la începutul antrenamentului, zestrea genetică, antrenamentul anterior, vârsta, starea de îmbolnăvire(gradul de afectare), structura programului de antrenament. Un individ sănătos sub raport cardiovascular, cu o condiţie fizică bună, poate fi supus unui program de antrenament mai intens, comparative cu efortul fizic care se recomandă sedentarului total neantrenat, în cazul căruia este indicat ca gradarea să se facă judicios.
Pentru a atinge un anumit nivel al condiţiei fizice, sunt necesare cel puţin 6-10 săptămâni de antrenament, iar pentru a-l pierde este nevoie de aproximativ acelaşi interval de timp. Deci, durata optimă a şedinţei de antrenament este de 20-40 min, de trei ori pe săptămână.
Programul de antrenament, odată început şi continuat, conduce la creşterea eficienţei profesionale şi la folosirea mai raţională a timpului liber. Efortul acţionează ca un tranchilizant natural; individual câştigă timp şi este eficient în tot ce face, fără a mai percepe oboseala.
Este important ca antrenamentul să nu fie exagerat de intens, gradul de solicitare nu trebuie să depăşească 60-80% din capacitatea maximă, astfel încât executantul să fie capabil să converseze cu partenerul de antrenament în timpul efortului. Nici prudenţa excesivă, care duce la scăderea gradului de solicitare prin eforturi prea mici(40-50%), nu este recomandabilă. Intensitatea efortului la persoane sub 50 ani, trebuie să fie de cel puţin 50-70% din capacitatea maximă, adică un efort ce corespunde unei creşteri cardiace până la 110-120(bpm).
Momentul din zi în care se desfăşoară antrenamentul nu are importanţă, dacă se respectă câteva condiţii: subiectul să fie ce
