In avalansa de oua, miei si cozonac, sufletul nelinistit si egal se straduieste sa supravietuiasca publicitatii pascale, zbatandu-se intre slabiciunea omului si Invierea Domnului, Sursa imagine: wikipedia.org

cautandu-si drumul,

incurcat si incarcat de responsabilitatea sa

in fata unui astfel de eveniment

si cautandu-se la randul sau pe sine,

inegal si linistit,

aflat mai mereu pe drumul dintre lumina si pacat,

uneori mai lung, alteori mai dureros,

uneori mai senin, alteori mai scurt,

mereu acelasi drum, dar de fiecare data altul,

ca si sufletul,

uneori egal si nelinistit,

confundandu-se unul cu celalalt pana-ntr-acolo,

incat nu mai stii care-i calea si care e drumul,

alteori inegal si linistit,

cautand ca si cand n-ar cauta nimic deosebit,

nimic altceva decat libertatea

care sa-i aduca impacarea cu sine,

fara teama ca drumul asta nu se termina niciodata,

fara angoasa ca e-n zadar,

asa incat pana la urma cautarea poate sa fie drumul,

drumul regasirii celor care am fost,

drumul celor care n-am apucat sa fim,

drumul dintre pacat si lumina,

uneori egal si nelinistit,

alteori nelinistit si egal,

aidoma sufletului,

gata-ntotdeauna sa fie parcurs

si de fiecare data gata sa fie ajuns

odata cu Invierea,

Invierea ca un calendar al trupului,

un calendar al drumului si al sufletului,

ca un sacrificiu si-n acelasi timp ca o rasplata,

ca o rugaciune si-n egala masura ca o destainuire,

ca o soapta laolalta cu un tipat,

ca o bucurie zamislita inlauntrul unei suferinte,

ca un dar facut dintr-o povara,

ca o viata nascuta intr-o moarte,

acesta-i drumul atat de dorit,

egal si linistit,

drumul sufletului nostru