Acestă lumânare reprezintă simbolul Învierii lui Hristos, al biruinţei Binelui asupra Răului şi al vieţii asupra morţii. Datinile păstrate din strămoși, presupun ca, după slujba de Înviere, fiecare om să se întoarcă cu lumânarea aprinsă, numită în anumite zone lumina Învierii, acasă. După ce intră în casă, se închină, iar apoi sting lumânarea de pragul uşii, făcând semnul crucii. După numărul acestor cruci se socotește numărul anilor de când a fost construită casa sau de câți ani este locuită. Lumânarea folosită în noaptea de Înviere e păstrată cu cea mai mare sfințenie tot anul, pentru a o putea aprinde ori de câte ori este nevoie, în momente neplăcute, deoarece se consideră că lumina are puterea de a feri credincioșii de rele. În unele zone, lumânarea este folosită pentru a se afuma vitele. În Banat există datina să se folosească lumânarea aceasta și de către fetele de măritat pentru a fi curtate când se duc la horele din sat. Când rostește preotul întâia oară cuvintele “Hristos a Înviat!”, fetele bătrâne care asistă la Înviere șoptesc: “Eu să joc înainte, pentru a mă mărita.” Tot atunci, vânătorii zic: “Vânat prind”, iar pescarii: “Pește prind”, în credința populară existând tradiția că, rostind cuvintele, cei care le spun vor avea în decursul anului spor la vânat și la pescuit.

Acestă lumânare reprezintă simbolul Învierii lui Hristos, al biruinţei Binelui asupra Răului şi al vieţii asupra morţii. Datinile păstrate din strămoși, presupun ca, după slujba de Înviere, fiecare om să se întoarcă cu lumânarea aprinsă, numită în anumite zone lumina Învierii, acasă. După ce intră în casă, se închină, iar apoi sting lumânarea de pragul uşii, făcând semnul crucii. După numărul acestor cruci se socotește numărul anilor de când a fost construită casa sau de câți ani este locuită. Lumânarea folosită în noaptea de Înviere e păstrată cu cea mai mare sfințenie tot anul, pen