În istoria sa de peste 6.000 de ani, în ruj s-au găsit ingrediente dintre cele mai bizare, substanţe chimice neobişnuite, asta în condiţiile în care cele mai multe femei ingerează la fiecare nouă aplicare cel puţin 24 de miligrame de produs.

Cercetătorii de la Universitatea din California au testat 32 de tipuri diferite de ruj şi luciu de buze care se găsesc în mod normal în magazine. Ei au descoperit astfel urme de crom, aluminiu, mangan şi alte metale a căror prezenţă este normală în fabricile industriale.

Potrivit unui articol publicat de site-ul smithsonianmag.com, rujul este ingerat puţin câte puţin de femei, aproximativ 24 de miligrame din produs ajungând în organism. Cele care preferă să repete aplicarea pot ingera şi 87 de miligrame zilnic.

Raportul avertizează cu privire la prezenţa acestor substanţe periculoase.

Cromul, de pildă, este asociat cu ulcerul gastric, iar aluminiul poate fi toxic pentru plămâni. Expunerea pe termen lung la mangan, în doze semnificative, poate provoca probleme la nivelul sistemului nervos.

Ingredientele care ar trebui să se regăsească în ruj sunt, în prezent, uleiul de castor şi ceara de albine.

Rujul, aşa cum îl ştim astăzi, a apărut în 1884, în Paris, învelit în hârtie de mătase şi era făcut din ceară de albine, ulei de castor şi seu de căprioară, iar culoarea roşie se datora carminului, obţinut prin zdrobirea carapacelor anumitor insecte. Nu a fost prima încercare de a colora produsul folosind insecte.

Istoricii cred că femeile au început prima dată să îşi coloreze buzele în Mesopotamia, zdrobind pietre semipreţioase de culoare roşie, în timp ce egiptenii foloseau un amestec din plante toxice.