Unii ne vorbesc de reflexele comuniste, despre histereza comportamentala si de mentalitate a unora dintre angajatii români s.a. Altii se intreaba unde sunt chefurile de altadata, unde sunt sindicatele care sa sarbatoreasca ziua muncii aşa cum se cuvine s.a.
Mi-am explicat simplu. Angajaţii romani sunt nemultumiti, sunt nefericiti. Sunt chiar cei mai nefericiti din Europa, asa cum spune un studiu al Fundaţiei Europene pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi Muncă. Sunt supăraţi pentru că muncesc mult, pe bani puţini. Au o productivitate destul de mică şi se consideră victime ale unor angajatori abuzivi și zgârciți. România se află pe ultima poziție în clasamentul statelor cu condiții decente la locul de muncă.
Pare că percepţiile lor nu sunt chiar lipsite de temei. Am putea privi cum economia românească este capitalistă in forma clasica a acestei forme de organizare, extrăgând valoare adăugată nu numai de la factorul capital ci şi din factorul muncă (ar spune cu totul alţii – exploatarea factorului muncă, uh, ce ciudat sună în anul 2013!). Sursa Eurostat, 2013
Cum altfel putem explica că în România şi nu numai, la 1 euro produs în economie doar treizeci si ceva de eurocenti merg către muncă, restul remunerează capitalul. Cum altfel putem înţelege că peste jumatate dintre români au salarii nete de sub 1050 Ron (oricât de distorsionată ar fi statistica de plăţile la negru) sau că circa 85% dintre muncitorii români au sub această sumă?
Cum altfel putem explica faptul ca muncitorii români au uitat sa zâmbeascâ – văd aproape zilnic la metrou – decat constientizand că o proportie atât de însemnată are salarii atat de mici iar cosul minim de trai decent – lunar (estimat de cercetatorii Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii, Stefan Stefanescu si Adina Mihailescu / detalii la http://www.revistacalitateavietii.ro/2012/CV-4-2012/03.pdf) pentr
