Pentru mulţi copii care abia au învăţa să meargă singuri, sărbătorile nu înseamnă mai mult decât o zi obişnuită. Sărăcia în care trăiesc împreună cu părinţii lor face ca de Paşti masa lor să fie aproape goală. Dacă vor avea noroc o să descopere pasca. Poate primesc şi câteva ouă roşii. Aceste drame sunt întâlnite în toate cele şase localităţi ale Văii Jiului, unde sărăcia loveşte mai tare decât oriunde altundeva. Pentru mulţi copii care abia au învăţa să meargă singuri, sărbătorile nu înseamnă mai mult decât o zi obişnuită. Sărăcia în care trăiesc împreună cu părinţii lor face ca de Paşti masa lor să fie aproape goală. Dacă vor avea noroc o să descopere pasca. Poate primesc şi câteva ouă roşii. Aceste drame sunt întâlnite în toate cele şase localităţi ale Văii Jiului, unde sărăcia loveşte mai tare decât oriunde altundeva.

Andrei are 4 ani şi trăieşte în Petroşani, împreună cu părinţii lui şi o surioară mai mică, într-o clădire ce stă să cadă din clipă în clipă. Micuţul a învăţat fără să-şi dea seama ce înseamnă viaţa grea. Părinţii lui se luptă în fiecare zi să nu sufere de foame şi când reuşesc să-i cumpere dulciuri sau pufuleţi, Andrei se bucură mai tare decât dacă ar fi primit jucăria preferată pe care o are copilul vecinului şi pe care i-o lasă să o atingă când se joacă la groapa cu nisip. Zilele trecute a fost o zi de sărbătoare atât pentru el cât şi pentru surioara lui de 3 ani, Ioana. Amândoi au descoperit gustul pizzei şi sunt nerăbdători să guste din ea. „Îmi place, nu am mai păpat", spune bucuros Andrei. Le place atât de mult încât nu mai au răbdare ca mama lor să scoată celofanul şi în timp ce mănâncă îşi privesc părinţii ca şi cum ar vrea să le mulţumească. Tatăl lor a primit câţiva lei de la un localnic pe care l-a ajutat în gospodărie şi le-a cumpărat „delicatesa", câteva mere şi două pâini. Cei doi micuţi îşi i-au "darurile" şi le strâng tare a pi