În cuvintele sfinţilor, în Biblie şi în vorbele reprezentanţilor Bisericii întotdeauna s-a putut observa faptul că Taina Învierii reprezintă însăşi temelia Ortodoxiei, iar lumânarea pascală este simbolul care o însoţeşte şi prin care este transmis mesajul credinţei.

„În Hristos cel înviat începe transfigurarea lumii“, scria Sfântul Maxim Mărturisitorul, sugerând astfel că, pentru creştini, momentul învierii este unul al unităţii şi al transformării.

Sfântul Apostol Pavel le scrie corintenilor, arătând că învierea Mântuitorului este baza pe care s-a întemeiat credinţa ortodoxă.

„Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră“, iar Taina Învierii, aşa cum este numită de către Biserică, este prezentă inclusiv în Crez: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie“.

Lumânarea aprinsă în noaptea Învierii este, în acest context, un mijloc prin care credincioşii îşi asumă şi recunosc această minune, dar şi unul prin care oamenii răspândesc mesajul Mântuitorului.

Sau, aşa cum scrie Preafericitul Patriarh Daniel, „În lumina Învierii, Ortodoxia vede sensul şi puterea Crucii, percepe vremelnicia morţii, transformată în trecere, prezintă destinaţia ultimă a omului: îndumnezeirea lui; caută să pătrundă taina Bisericii şi a Euharistiei şi întrezăreşte sensul final al istoriei şi al cosmosului“.

Lumânarea pascală, susţine ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, „arată că noi avem legătură cu Hristos cel Înviat“, fiind astfel un mod prin care ne asumăm credinţa şi ţinem să o răspândim.

„Plecăm cu lumânarea aprinsă acasă şi ţinem această lumânare de la Înviere, pentru că este cea care ne-a adus cea mai Sfântă Lumină şi o aprindem în vreme de primejdie“, a arătat acesta, citat de agenţia Basilica.

Lumânarea de la slujba de Înviere este însă utilizată şi în alte scopuri, câtev