Jurnalistii au sarbatorit vineri Ziua Mondiala a Libertatii Presei. De fapt, e un fel de a spune. Cel putin pentru jurnalistii romani nu e nimic de sarbatorit, scrie Adrian Halpert, pe blogul lui.

Presa nu mai este demult la noi "a patra Putere in stat", asa cum ii place sa se alinte. A ajuns o garoafa agatata la buzunarul de la piept al unor insi dubiosi autointitulati patroni de presa. Cu putine exceptii. Nu mai este aceea care vegheaza la bunul mers al democratiei. Atunci cand nu este cumparata, pe fata sau pe usa din dos, de cercurile politice, serveste drept instrument de lobby al unor afaceristi care o folosesc ca mijloc de promovare a propriilor interese sau de presiune la adresa adversarilor din afaceri.

Ziaristii, la randul lor, au ajuns niste bieti slujbasi preocupati mai curand de amaratul contract de drepturi de autor decat de nobila misiune de a descoperi adevarul si de a-l arata opiniei publice. Motivele degradarii sunt multiple si au partea lor de dreptate toti aceia care dau vina pe patronat, management defectuos, criza economica, coruptie, retele de distributie, televiziune, Internet... Toate la un loc au adus presa in situatia jalnica in care se afla azi. In acelasi timp, presa insasi se complace intr-o dulce mediocritate si se adanceste fara cale de intoarcere in cercul vicios al cererii si ofertei: pana la urma, publicul o sa consume ceea ce-i oferi. Am uitat ca gusturile se mai si cultiva. Ii oferi cu preponderenta divertisment, o sa vrea si mai mult. Din ce in ce mai strident, din ce in ce mai vulgar, in tuse din ce in ce mai groase...

Televiziunile sunt principala sursa de divertisment. Practic, ele nu mai sunt propriu-zis presa, ci un mijloc de distractie facila pentru niste oameni prinsi intr-o viata din ce in ce mai trepidanta si incantati sa li se ofere subiecte usurele si rapid digerabile. Ziarele, in criza