Puţini ştiu care sunt tradiţiile din străbuni, specifice primei zile de Paşte. Fetele trebuie să se spele pe faţă cu apă în care au pus un ou roşu, bănuţi şi busuioc. Alte vorbe din popor spun că în prima zi de Paşte se ciocnesc ouăle, dar nu se mănâncă, relatează RTV.net.

Printre obiceiurile păstrate din vechime în noaptea de Înviere se numără şi „focul cel mare”, care se aprindea în apropierea bisericii. Conform scrierilor cercetătorului Ion H. Ciubotaru, flăcările sunt aprinse când se bate toaca de un „flăcău neprihănit” şi nu aveau voie să se stingă până la răsăritul soarelui.

După ce focul este sfinţit de preot, oamenii iau lumină din flăcări şi cu ele înconjoară biserica de trei ori, după care intră la slujba de Înviere.

În dimineaţa primei zile de Paşte, se pune un ou roşu şi un ban de aur sau argint într-un vas cu „apă neîncepută”, adusă din ultima fântână din sat.

După ce se spală pe faţă cu apă, creştinii îşi ating obrajii cu oul roşu pentru sănătate şi lipesc banul de frunte pentru belşug tot anul. Un alt obicei se referă la ciocnitul ouălor, care are o serie de rigori pentru prima zi de Paşte. Tradiţia spune mai întâi ciocnesc părinţii, apoi părinţii cu copiii şi la final, copiii între ei.

Puţini ştiu care sunt tradiţiile din străbuni, specifice primei zile de Paşte. Fetele trebuie să se spele pe faţă cu apă în care au pus un ou roşu, bănuţi şi busuioc. Alte vorbe din popor spun că în prima zi de Paşte se ciocnesc ouăle, dar nu se mănâncă, relatează RTV.net.

Printre obiceiurile păstrate din vechime în noaptea de Înviere se numără şi „focul cel mare”, care se aprindea în apropierea bisericii. Conform scrierilor cercetătorului Ion H. Ciubotaru, flăcările sunt aprinse când se bate toaca de un „flăcău neprihănit” şi nu aveau voie să se stingă până la răsăritul soarelui.

După ce focul este sfinţit de preot, oamenii iau l