Specific portului tradiţional din Bistriţa-Năsăud, clopul cu pană de păun este la un pas de a fi pierdut. Bistriţenii au renunţat să mai crescă păuni de ani buni, penele fiind aduse de peste hotare, iar singurul meşter care mai ştie a face ”roatele” din pene nu are pe nimeni să îi ducă meşteşugul mai departe. Specific portului tradiţional din Bistriţa-Năsăud, clopul cu pană de păun este la un pas de a fi pierdut. Bistriţenii au renunţat să mai crescă păuni de ani buni, penele fiind aduse de peste hotare, iar singurul meşter care mai ştie a face ”roatele” din pene nu are pe nimeni să îi ducă meşteşugul mai departe.

Cojocar de meserie, Leon Jora din Salva a învăţat de peste 20 de ani să facă roatele pentru clopurile cu pene de păun, pe care feciorii din Bistriţa-Năsăud le poartă cu mândrie. Pentru a face o ”roată” bărbatul lucrează şi o zi întreagă, însă munca este apreciată şi bine plătită.

”Sunt roţi de păun cu trei rânduri, cu cinci şi cu şapte rânduri. Nu este o muncă grea, dar trebuie să ştii cum să faci, se aşează cu grijă, într-o anumită ordine şi trebuie să îţi placă”, poveşteste Leon Jora.

Clopul cu pene de păun este purtat numai de feciori şi, în funcţie de numărul rândurilor de pene, clopul arătă bogăţia celui care îl poartă, tocmai datorită penelor de păun, pasăre recunoscută pentru bogăţia şi coloritul impresionant al penajului.

Astfel, tânărul cu clop cu trei rânduri de pene este mai necăjit, iar cel cu cinci sau şapte rânduri în clop este mai bogat. Pe vremuri, la sat, locul în societate era foarte bine stabilit şi nimeni nu îndrăznea să se înfăţişeze cu un clop cu şapte rânduri dacă statutul lui era de trei rânduri, chiar dacă avea banii să cumpere un clop cu mai multe rânduri de pene.

După ce roatele au fost pregătite cu atenţie, meşterul popular Virginia Linul pune cu atenţie la baza acestora o cusăt