Omul cu vioara - cum îl cunosc bistriţenii - este Alexandru Covaci şi are 57 de ani. De mai bine de opt ani face naveta de la 20 de kilometri depărtare şi vine în Bistriţa pentru a câştiga un bănuţ. Cum vremea s-a mai încălzit, violonistul şi-a luat vioara şi arcuşul şi s-a instalat în centrul oraşul pentru a avea ce pune pe masă. Bărbatul nu are o mână şi un picior însă asta nu îl împiedică să îşi câştige traiul pentru el, soţie şi cei şapte copii pe care îi au. Omul cu vioara - cum îl cunosc bistriţenii - este Alexandru Covaci şi are 57 de ani. De mai bine de opt ani face naveta de la 20 de kilometri depărtare şi vine în Bistriţa pentru a câştiga un bănuţ. Cum vremea s-a mai încălzit, violonistul şi-a luat vioara şi arcuşul şi s-a instalat în centrul oraşul pentru a avea ce pune pe masă. Bărbatul nu are o mână şi un picior însă asta nu îl împiedică să îşi câştige traiul pentru el, soţie şi cei şapte copii pe care îi au.

În urmă cu 40 de ani şi-a pierdut mâna şi piciorul într-o mină, fiind prins de o bandă care transporta materialele. La vremea respectivă încă visa să cânte pe marile scene ale lunii însă odată cu accidentul care i-a retezat mâna dreaptă şi piciorul şi visele lui s-au năruit… Nu s-a lăsat doborât de probleme, nu a renunţat la muzică şi s-a apucat de cântat imediat după ce i-au fost puse protezele. E bine dispus şi salută pe toată lumea care trece pe lângă el, în suflet, după zâmbetul binevoitor ascunde însă două dureri: faptul că lumea care trece pe lângă el e din ce mai tristă şi că niciunul dintre copiii lui nu au moştenit dregostea lui pentru muzică. “Cânt de la cinci ani, de când mă ştiu… De la tată meu am învăţat şi ştiu să cânt de toate – şi muzică clasică şi populară şi romane dar cel mai mult iubesc muzica religioasă pentru că trebuie să avem încredere în Dumnezeu pentru că el ne dă pricepere şi înţelepciune”, spune bistriţeanul.

Vi