O serie de imagini rare, vechi de peste o jumătate de secol, au fost păstrate în arhivele combinatului din Hunedoara şi recuperate ulterior dintre construcţiile părăsite ale acestuia de mai mulţi tineri pasionaţi de istorie, din localitate. Fotografiile dezvăluie frânturi din poate cea mai importată perioadă a complexului industrial: anii 1950, în care au fost construite marile furnale şi a fost pusă în funcţiune o oţelărie.

În anii 1950 Hunedoara era cel mai mare oraş din regiunea Hunedoara, care mai includea Deva, Orăştie, Ţara Zarandului, Valea Jiului şi Alba Iulia.

Oraşul avea o populaţie de aproape 40.000 de locuitori şi se afla într-o reconstrucţie dirijată într-un ritm alert de refimul comunist. Vechile uzine metalurgice ale Hunedoarei s-au transformat începând cu anul 1950 într-un combinat siderurgic, în care erau aduşi să lucreze oameni din întreaga ţară. Combinatul a devenit unul dintre marii producători de oţel, fontă, cocs şi laminate din Transilvania.

„Într-un scurt timp, au fost construite la Hunedoara două mari furnale, pe lângă cele cinci existente. Numai construcţia Furnalului 5, intrat în funcţie nu de mult, întrece cu 1,1/2 ori întreaga producţie de fontă a tuturor furnalelor din România burghezo-moşierească”, scria istoricul Octavian Floca, în volumul său Regiunea Hunedoara, Ghid Turistic, publicat în 1957.

Un oraş în transformare

În acei ani, scria istoricul, Hunedoara devenise suma a trei oraşe (centrul vechi – zona administrativă şi istorică, OM – oraşul muncitoresc, zonă locuită de 12.000 de oameni la acea vreme, dar aflată în plină construcţie şi OT - oraşul tineretului, din zona gării, unde erau barăcile şi locuinţele provizorii ale muncitorilor din combinat). Toate acestea gravitau în jurul combinatului.

„Hunedoara zilelor noastre apare sub forma peisagistică a unui oraş şantier. Oriunde arunci pri