Bucureștiul are singura şaormerie din lume cu o casă de schimb valutar încorporată. Mai sunt în România şaormerii cu aparate de păcănele, dar trebuie să-ți schimbi dolarii în altă parte înainte să vii la ei. Şaorma dă numele cartierului în care stau eu, Dristor. Majoritatea cred că Dristorul a fost un sat, transformat, ulterior, într-un cartier muncitoresc de Ceaușescu. Eu cred că istoricii vor ține minte că Dristorul a fost o şaormerie, în jurul căreia s-a dezvoltat un cartier.
Până acum cele mai cunoscute cartiere ale țării au fost Pantelimonul și Primăverii. Amândouă cunoscute ca fiind rău famate. Unul plin de traficanți de droguri și băieți care cântă hip-hop, iar cel din urmă cunoscut ca reședința lui Ion Iliescu. Acum zece ani un român venit din provincie ar fi preferat să mănânce de pe jos în Gara de Nord, decât să meargă la un restaurat în Pantelimon. Și ar fi preferat să-și scape portofelul într-un canal, decât să-l scape în Primăverii. Dar lucrurile s-au schimbat, acum cel mai cartier de cartier din țară a devenit Dristorul.
Cu ajutorul şaormei, Dristorul este singurul cartier din lume care cucerește alte cartiere. Și-au plantat deja steagul în curtea altor băiețași. Au locații deschise și în malluri, în Centrul Vechi și cred că urmează să deschidă una în Istanbul. Dacă nu sunteți din București, probabil ați mai auzit de Militari, Giulești sau Cotroceni, dar puterea de comunicare pe care o au două echipe de fotbal și reședința unui președinte nu poate concura gălăgia pe care o fac stomacurile bucureștenilor dacă nu sunt duse constant la şaormă.
Aș vrea să zic ceva rău despre ei, dar în afară că servesc mâncare nesănătoasă nu fac nimic dăunător. Fiecare nouă şaormerie pe care o deschid se umple, instantaneu, de oameni. Unii arată de parcă tocmai s-au întors din Spania, iar alții, de parcă abia au terminat de pictat ultima lor capodoperă.
