Ateismul cuplului dictatorial Nicolae şi Elena Ceauşescu s-a tradus printr-o persecuţie continuă a credincioşilor creştin-ortodocşi. Totuşi, preoţii bătrâni povestesc că la slujbele de Înviere din timpul comunismului luau parte mai mulţi oameni decât în prezent.

Unul dintre principiile după care s-a ghidat fosta Securitate a fost "Dezbină şi cucereşte!". Strategii Partidului Comunism ştiau că un popor unit prin credinţă este unul greu de controlat. Din acest motiv, structurile Bisericii Ortodoxe Române au fost înţesate cu informatori sau cu oameni însărcinaţi cu distribuirea de mesaje otrăvite.

Religia creştin-ortodoxă n-a fost interzisă oficial, dar credincioşilor li s-a sugerat, discret, că e bine să treacă cât mai rar pe la Biserică. Mărturiile slujitorilor Domnlului în perioada comunistă arată că Sărbătoarea Învierii a fost în permanenţă un prilej de afirmare a credinţei, chiar şi de către oameni care lucrau în structurile de conducere, membri de partid sau angajaţi ai Securităţii.

Părintele Mihai Sămărghiţan, unul din cei mai vechi, cunoscuţi şi iubiţi preoţi din Sibiu, a povestit pentru "Adevărul" cum se desfăşurau slujbele de Înviere înainte de 1989. Slujba de Înviere începea la 4 dimineaţa. Se citea pastorala, în care era pomenit obligatoriu Nicolae Ceauşescu, iar de la slujbe nu lipseau niciodată oamenii Securităţii. Intelectualii, "prelucraţi" în prealabil în comitele de partid, veneau în număr mic şi discret, să nu fie văzuţi pentru că riscau să aibă probleme.

Istoricul bănăţean Mircea Rusnac spune că doctrina partidului unic din România anilor '80 îşi propunea să înlocuiască prin comunism toate religiile. Una dintre găselniţele perverse ale şefilor Partidului Comunist era să cheme copiii la şcoală în prima zi de Paşte, astfel încât aceştia să nu simtă atmosfera de sărbătoare. „Aveau un obicei prost să ne cheme în Duminica Paştelui